Pe blog-Dezvoltarea durabilă: ecologie şi Ajutoare Umanitare

tradus de Lili Ciontu.

Adevărul despre foie gras …

Aceasta delicatesă franţuzească, la modă şi produsă în mai multe ţări, implică naşterea a circa 82 milioane de raţe şi 700000 gâşte în fiecare an (statisticile se referă numai la Franţa).

Ce este aceasta? Foie gras se traduce literal ca "ficat gras" şi este constituit din ficat de gâscă sau  de raţă, care a fost în mod deliberat hrănit peste măsură, masculii fiind îngrăşaţi cu forţa. Ficatul de păsărilor de sex feminin nu este folosit (deoarece nu conţine mulţi nervi), în general, acestea fiind ucise după naştere.

Procesul de umplere

Alimentele sunt administrate forţat printr-un tub introdus în gât care ajunge până la stomac. Mancarea este alcătuită din energizante şi alimente dezechilibrate. Păsările sunt hrănite de două ori pe zi.

În Franţa, care este principalul producător la nivel mondial, 75% din raţe sunt închise în cuşti tip baterii, unde acestea nu pot sta în picioare, nu se pot întoarce sau intinde aripile.

O recomandare a Consiliului European în 1999 a interzis utilizarea acestor cuşti individuale: "Metodele de hrănire şi aditivii alimentari care cauzează  prejudicii, durere sau boli raţelor (sau gâştelor), ori care poate duce la dezvoltarea unor condiţii fizice sau psihologice negative pentru sănătatea şi bunăstarea lor nu ar trebui să fie autorizate." Dar Franţa şi Spania au ignorat această propunere.

După hrănirea forţată, starea de sănătate a animalelor este profund alterată; au diaree, probleme de respiraţie şi nu sunt capabile să menţină temperatura corpului constantă. Ele dezvoltă adesea o afecţiune numită steatoză hepatică. Ficatul lor creşte până la de zece ori faţă de dimensiunea normală. Păsările nu pot respira corect, deoarece ficatul le comprimă plămânii şi centrul lor de greutate este deplasat.

Aproximativ după 15 zile de hrănire forţată, animalele sunt duse la abator.

Cum se poate ca plăcerea simplă de a manca ficatul lor să justifice impunerea unei astfel de vieţi mizerabile unei fiinţe, care, ca şi noi, poate simţi durerea şi suferinţa? Oare apartenenţa lor la o altă specie, alta decât a noastră, să justifice faptul că noi rămânem nepăsători faţă de suferinţă şi tăcuţi în timp ce ne confruntăm cu această sclavie imorală?

Aceste păsări suferă de o viaţă lungă şi crudă, iar în timp ce preţul pentru foie gras continuă să scadă, mii de păsări sunt ţinute în condiţii oribile pentru a ne satisface apetitul.

Producţia la nivel mondial de foie gras este estimat la 27000 de tone, mai mult de 90% provenind din Europa. Franţa este principalul producător la nivel mondial (20400 de tone).

Restul producţiei este împărţită între următoarele ţări (în ordinea importanţei): Ungaria, Bulgaria, Spania, Statele Unite ale Americii, China, Canada si Belgia.

Producţia de foie gras este interzisă în următoarele ţări: Argentina, Republica Cehă, Austria, Germania, Danemarca, Finlanda, Suedia, Elveţia, Irlanda, Marea Britanie, Israel, Italia, Luxemburg, Norvegia, Polonia (care a fost al cincilea producător la nivel mondial) , Olanda şi vor fi interzise în statul California din 2012. Aceste interdicţii nu includ exportul de alimentare utilizate pentru hrănirea fortată a păsărilor.

"Nici un animal nu ar trebui să primească mâncare sau apă într-un mod care provoacă dureri inutile sau prejudicii." Directiva Consiliului Uniunii Europene. (20 iulie 1998)

Pentru mai multe informaţii: 

• http://www.stopgavage.com/en/index.php

Semnaţi petiţia pentru interzicerea producţiei de foie gras:

• http://www.stopgavage.com/en/sign.php

Tradus din articolul original: http://blog.humanityy.com/es/ecologia/proteccion-animal/sangre-y-agonia-para-un-gourmet/